DanaLungu

De regula inceputul anului aduce cu sine o serie de planuri de viitor, strategii, insa anul acesta a facut exceptie. Nu am avut posibilitatea sa ma mobilizez in aceasta directie caci o serie de vesti din cele mai proaste mi-au ajuns la urechi. Cativa profesori universitari, e adevarat trecuti de prima tinerete, au pasit in randul celor drepti. Previzibil, dar parca prea brusc s-a intamplat asta. Este adevarat coasa ascutita a mortii nu te anunta cu ceva timp inainte ca nisipul din clepsidra vietii ti s-a scurs ci vine, pe anuntate, si iti da o imbratisare rece pentru a-ti lua rasuflarea vietii. Dar asta e. Cineva zicea ca intreaga viata a noastra e “o zbatere de pleoape”. Oare stie cineva cine zicea asta? Pina la urma toti suntem praful si pulberea pamintului. Si pentru ca tabloul sa fie complet am aflat in urma cu foarte putin timp o veste extrem de proasta. Un om deosebit alaturi de care am avut bucuria si onoare sa colaborez la un proiect in urma cu mai multi ani  “negociaza” cu moartea pentru cateva zile in plus. Merge pe o mina moarta caci din pacate careul de asi il are altcineva. Pentru ca este inca tanara vestea a cazut ca un traznet, nici acum nu-mi vine sa cred, dar nu ne putem alege sfarsitul.

In aceste conditii sa inveti sa te bucuri de momentele frumoase, dar si triste ale vietii ar trebui sa fie motto-ul dupa care sa te ghidezi. Suntem fascinati de intrigile noastre marunte tesute fara neincetare, de barfele care ne ocupa toate gandurile, de lucruri cu adevarat mici si neimportante. Mie una mi s-a schimbat intreaga perspectiva asupra vietii si a mortii. Caci planuri pentru urmatorii cinci ani nu mai am, dar cu siguranta nu voi mai lasa sa treaca timpul pe linga mine. Viata tine cat o zbatere de pleoape.

Date : ianuarie 5, 2010 Tags: moartea, viata Under : Stiri si noutati